Retrași din
vadul gloatelor…
… apărați de întăriturile munților!
Agartha (uneori Agartta, Agharti, Agarta sau Agarttha) este un oraș legendar despre care se spune că ar fi amplasat în centrul Pământului. În legende se spune că AGARTHA – civilizația din interiorul Pământului va salva omenirea de APOCALIPSĂ. Alexandre Saint-Yves d’Alveydre secolul al XIX-lea a publicat prima relatare „sigură” cu privire la Agartha în Europa. Potrivit lui, lumea secretă din Agartha cu înțelepciunea și toate bogățiile sale „vor fi accesibile pentru toată omenirea, atunci când creștinătatea o să trăiască după poruncile care au fost transmise cândva de către Moise și Dumnezeu”, adică „atunci când anarhia care există în lumea noastră va fi înlocuită cu sinarhia”.
Mândra cetate a Carpaţilor
Demult, cu opt sute de ani înainte de Hristos, în mândra cetate a Carpaţilor, hălăduiau agatârșii, o viţă mai aleasă, desfăcută din neamul cel mare al geților. Retraşi din vadul gloatelor pribege, apăraţi de întăriturile munţilor şi aproape neştiuţi de lume, agatârșii duceau acolo o viaţă aşezată şi liniştită, îndeletnicindu-se unii cu creşterea vitelor, alţii cu viile, ori cu albinele, de răul cărora se zicea că nu poate nimeni pătrunde la ei, – cei mai dinlăuntru strângând aur din prundul râurilor, sau scoţându-l din desfundăturile munţilor, şi toţi laolaltă alcătuind o familie de oameni voinici, harnici şi sănătoşi, care se purtau gătiţi în haine strălucitoare. Trăiau în belşug şi-n bună înţelegere, îşi iubeau ţara lor frumoasă şi păzită, din care nu ieşeau niciodată, aveau cârmuitori paşnici, înlesniri multe, şi legi puţine, pe care le puneau în versuri şi le-nvăţau pe dinafara cântându-le…
Agatyrsos,
Gelonos & Scythes
Istoricul antic Herodot a dat primele informaţii despre agatârşi (agathyrsi), populaţie pe care o localiza, în secolul V î. Hr., pe actualul teritoriu al Transilvaniei:
„Iar ea (n.r. Echidna, fiinţă mitologică jumătate femeie, jumătate şarpe), când copiii pe care îi născuse au devenit bărbaţi, i-a numit pe unul dintre ei Agatyrsos, pe cel născut după acesta Gelonos, iar pe cel mai tânăr Scythes. Şi aducându-şi aminte de îndemnul lui Heracles a îndeplinit cele cerute de el. Doi dintre tineri, Agatyrsos şi Gelonos, neputând birui în întrecere, au plecat din ţară alungaţi de mama lor„.
Agatârşii se tatuau pe faţă şi trup şi îşi vopseau părul blond cu o culoare albastră — colore caeruleo. „Agatârşii cei vopsiţi sunt triburi din Sciţia, care se închină lui Apollo Hiperboreanul, ale cărui vorbe, adică oracole, circulă la ei.” Servius Marius Honoratus – secolul IV.
Istoricul Jerome Carcopino, a fost citat în volumul ”Aurul Daciei”, de I. Oprişan, (Editura Saeculum):
”Traian a pus mâna pe tezaurul enorm pe care regii geți – moştenitori ai minerilor agatârşilor despre care vorbeşte Herodot, acumulaseră produsul exploatărilor de aur şi argint, pe care din preistorie şi până în zilele noastre nu au încetat să le ofere locurile cele mai grandioase din Munţii Transilvaniei. Şi bogăţia acestui tezaur s’a revărsat deodată ca un râu de aur asupra întregului Imperiu.”
Vatra Stră-Română
Etnogeneză și Continuitate
360 °
Comments are closed.