A plecat moţul la țară
Când umblau moții la ţară cu donițe, cercuri, ciubere și alte obiecte din lemn meșterite de mâna lor, le puneau pe cai sau le împachetau cu grijă în căruțele acoperite cu coviltir de pânză, își puneau căluții și plecau la ţară să le vândă în schimbul unor bucate (cereale) sau alimente necesare traiului vieții. Pe lângă drumul greu de săptămâni întregi li se mai adăuga mereu și gândul la cei ai casei.
Moții, de origine fiind hazlii, știu cum să-și îndulcească viata. Când își vindeau marfa pentru a fi crezuți se jurau, iar cei ce nu băgau bine de seamă îi compătimeau, ba le mai dădeau câte una alta de-ale gurii.
Jurămintele moților
• Să dea Dumnezeu să ajung să văd soarele dacă te mint!
• Să mă trăznească Dumnezeu dacă te mint!
• Să nu mai am junghiuri dacă nu-ți spun drept!
• Să mă vadă Dumnezeu dacă te mint!
• Să tuie necuratul în cine se teme că curge vasu’ ista!
• Au fost culese de la moții trecători în perioada 1985-1990
• Un material susținut de către Emil Părău / Țara Mocanilor; COMEXIM R.
Zestrea din Ținutul Moților
”Drumul de la și către izvoarele cunoașterii universului țărănesc transilvan în care se mișcă omul și românul adevărat Emilian Achim, plai mioritic al Țării Moților, se află în această carte. Ea te așteaptă Cititorule să o deschizi și să o citești cu ochii minții și inimii, cu gândul la istoria noastră toată, roată, foc, izvor și candelă, dangặt prelung din trecut spre devenire românească. Carte frumoasă – izvor de învăţătură – cinste cui ți-a dat viată! Tu nu trebuie să lipsești din fiecare casă, bibliotecă sau școală. Un motiv în plus, ca elogiind truda și căutările autorului – care trebuiesc luate drept model pentru localitățile noastre – să reflectăm la cuvintele de îndemn și acțiune ale lui George Vâlsan: “Ce ne-a mai rămas trebuie adunat în grabă și cu sfinţenie, oricâte sacrificii ne-ar cere fiindcă, în acest material vom găsi certificatul nostru de noblete națională”. Dorin Ovidiu DAN
|
| 🇷🇴 reBranding ROMANIA 🇷🇴 Un proiect CSR B2B Strategy ™ |
