Sanctuarul din Peștera Măgura

✟ Stalagmita DRAGONUL 🐉 GENEZA ✟

⭐ Peștera Măgura ✟

Peștera Măgura este una dintre cele mai mari peşteri din Bulgaria – cu o lungime totală a galeriilor prospectate până în momentul de faţă de cca. 3600 m, suprafaţa peşterii se estimează la cca. 33.000 m.p., iar volumul acesteia depăşeşte 220.000 m. cubi. Peştera este compusă din galeria principală orientată în direcţia sud-vest – nord-est şi din trei braţe laterale. Galeria principală are o lungime de 700 m, în peşteră conturându-se diferite săli şi galerii, după mărime. Cele principale sunt: „Sala triumfală”, „Galeria lipită”, „Sala coloanelor”, „Galeria cu picturi”, „Sala pinului căzut”, „Sala tronului”, „Sala de onoare”, „Coridorul fiordurilor”. Unele dintre aceste săli se deosebesc prin dimensiunile sale extraordinare. „Magurata” este prima peşteră din Bulgaria deschisă vizitatorilor. A fost amenajată în anul 1961.

GENEZA PEŞTERII ✟

Peștera Măgura este un exemplu tipic de peşteră ce s-a dezvoltat într-un carst de tip alogen. Formarea peşterii a început acum cca. 15 mil. ani. În urma activităţii tectonice s-au format trei fisuri. Aceste fisuri au constituit căile principale pe care curgea apă pe care s-au dezvoltat procesele carstice în straturile stâncilor calcaroase. În aceste straturi, râul tectonic a sculptat săli impunătoare şi brate impresionante. Se presupune că mai târziu nişte alunecări colosale au închis drumurile în adâncimi şi că este probabil ca acolo să fie ascunse şi alte galerii. Jocul apei şi timpul au sculptat formaţiuni fantastice în peşteră – stalactite, stalagmite, coloane, goururi, „perle de peşteră”, „lapte de peşteră”. Unele dintre ele sunt copleşitoare nu numai prin frumuseţea, ci şi prin dimensiunile lor.

“Coloana mare” are o înălţime de peste 20 m şi diametru la bază de 4 m. „Pinul căzut” este cel mai mare stalagmit din peşterile bulgare prospectate cu o înălţime de 11 m şi diametru la bază de cca. 6 m. Practic, una dintre cele mai interesante formatii carstice din peşteră este „laptele de peşteră”, reprezentând o masă moale coloidală din calcar care se întăreşte mai târziu.

VIAŢA ÎN SUBTERAN 🐉

Peștera Măgura ca şi majoritatea peşterilor oferă un mediu unic de viaţă – microclimă specifică – temperatura este constantă pe parcursul tuturor anotimpurilor anului ( + 12°C), acelaşi lucru fiind valabil şi pentru umiditate – 98%. Acest fapt, împreună cu lumina limitată sau lipsă, oferă condiţii de viaţă aşa ziselor vietăţi troglobiont – animale adaptate vieţii subterane. Acestea sunt predominant vietăţi nevertebrate precum amphipoda şi fagomycetes ledenicus, precum şi alte tipuri diferite de diplopode. Singurii reprezentanţi ai mamiferelor sunt liliecii, animale care s-au transformat în simbolul vieţii din peşteră. „Magurata” este inhabitată de cinci specii de lilieci care trăiesc în colonii mixte. Fosilele găsite stau dovadă pentru faptul că în timpurile preistorice regiunea peşterii a fost inhabitată de animale antice – urs de peşteră, hienă de peşteră etc.

OMUL PREISTORIC ÎN PEŞTERĂ – DESCOPERIRI

“Sala triumfală” este cea mai mare sală din peşteră. Această ocupă o suprafaţă de 5720 m.p. Pe axa principală are o lungime de 128 m, lăţimea maximă fiind de 58 m şi înălţime de până la 21 m. În partea sudică a peşterii este format un con aluvial mare asupra căruia sunt formate trepte din piatră care duc spre fundul sălii. Printre formaţiunile de calcit ce se regăsesc în această sală, cele mai interesante sunt stalagmitele „Kupnele albastre” amplasate în partea de nord-vest a sălii.

Primele urme de prezenţă umană în peşteră datează de acum 12 mii ani şi au fost identificate tocmai în „Sala triumfală”. Această sală a fost inhabitată de om şi în timpul epocii timpurii ale bronzului şi epocii timpurii ale fierului. Sub golul spatios, asupra unei suprafeţe extinse au fost descoperite temeliile unor locuinţe, vetre, instrumente ale muncii (răzuitoare, cuţite, sule, bijuterii) făcute din cremene, piatră, os şi corn de cerb. A fost descoperită şi ceramică. Locuinţele au fost realizate din țepe din lemn înfipte în podeaua din lut, la o distanţă de 25 cm unul faţă de celălalt, împletite cu beţe şi acoperite cu lut. Tavanul golului subteran a servit drept tavan pentru locuinţe. Podeaua era realizată din lut galben. Părţile din pereţi carbonizaţi şi stratul de podea din lut copt stau dovada faptului că unele locuinte au fost incendiate şi înnoite de multe ori.

Vetrele aveau formă dreptunghiulară cu dimensiuni de 1,3/1,1 m. Au fost descoperite şi fundaţii de vetre şi locuri de evacuare a cenuşii şi spuzei. Numeroasele resturi de ceramică (fragmente şi vase) au fost realizate manual din lut amestecat cu nisip fin. Au fost găsite: cească din lut, fragmente din boluri, vase adânci şi cu mică adâncime pentru mâncare şi apă şi altele.

După caracteristicile climatice şi de teren, regiunea în jurul „Colina Rabisha” se apropie de regiunea „Champagne” din Franţa, iar peştera oferă condiţii excelente pentru şampanizarea şi maturarea vinurilor. Intr-unul dintre braţele peşterii – fosta galerie „Liliecii”, având o suprafaţă de 2800 m.p. a fost creată singura cramă din ţară pentru producţia vinurilor spumante naturale prin tehnologie clasică (în sticlă). În această cramă se maturizează vinul natural şampanizat de înaltă calitate şi vinul roşu cu marca „Magurata”.

Sala următoare poartă denumirea „Alunecarea”. Dezvoltarea sălii se întinde pe o suprafaţă de 2800 m.p. Are o lungime de 85 m, lăţime de până la 68 m şi înălţime în partea vestică de până la 21 m. Fundul acestei săli este acoperit cu blocuri stâncoase mici şi mari căzute şi alunecate din pereţi şi tavan. Extremitatea vestică a sălii „Alunecarea” este conectată cu galeria cu picturi care are o direcţie iniţială de nord-est – sud-vest, apoi direcţia se modifică din sud-est spre nord-vest. Spre sfârşit se găsesc trei săli mici: „Însorita”, „Oala de lut” şi „Sala sumbră”. De-a-lungul axei principale, acest coridor al peşterii are o lungime de 240 m şi o suprafaţă de 3750 m.p. Înălţimea maximă este de până la 24 m.

Calendarul solar ⭐

Aici se găseşte şi “faima” peşterii Măgura – picturile originale în peşteră care se numără printre cele mai interesante capodopere ale artei preistorice din Peninsula Balcanică. Aceste picturi sunt realizate în numeroase straturi şi datează din epoci diferite – epoca paleolită, neolită, eneolită, începutul epocii timpurii a bronzului. Picturile din “Magurata” reprezintă figuri feminine care dansează, bărbaţi care dansează şi vânează, oameni mascaţi, o diversitate bogată de animale, panouri în „şah-mat”, sori, stele, instrumente ale muncii, plante.

✟ sanctuarul ✟

Calendarul anual solar descoperit şi datând din epoca târzie a neolitului şi cu adaosuri din epoca timpurile a bronzului se deosebeşte printr-o acurateţe sporită şi precizie a înregistrărilor. Prin picturi au fost păstrate informaţii privind calendarul regional şi sărbătorile cu personajele lor simbolice şi concrete. Picturile din „Magurata” determină caracterul acesteia de sanctuar pe o perioadă îndelungată de timp – începând din neolit şi până în epoca fierului. Picturile au analoagii cu centre preistorice cunoscute din Italia, Peninsula Iberică şi Asia de Sud-vest. Indubitabil acestea aparţin mediului mediteranean al artei preistorice.

Sala „coloanelor” este una dintre sălile mari ale peşterii. Aceasta se întinde pe o suprafaţă de 3640 m.p., are o lungime de 92 m, lăţime de până la 52 m şi înălţime maximă de 16 m. Stratul calcaros deasupra acestei săli are o grosime de până la 126 m. Cele mai impresionante formaţiuni de calcit se află coloana „Mare” şi cea „Mică” cu care este asociată şi denumirea sălii.

“Coloana mare” are înălţimea de 20 m şi circumferinţa de 12 m. În partea estică coloana este „roasă” de un bloc stâncos imens prăbuşit din perete şi tavan cu dimensiuni de 19/24 m. Acest lucru indică faptul că prăbuşirea acestui bloc imens de stâncă s-a produs după formarea celor două coloane. Caracteristice acestei săli mai sunt şi stalagmitele care poartă denumirea „Cei doi frati”. Pe fundul sălii se găsesc împrăştiate unele dintre cele mai mari blocuri stâncoase din peşteră. Această sală poartă şi denumirea de „sala de concerte” care se deosebeşte printr-o acustică excepţională. În sala respectivă au avut loc concerte ale orchestrei simfonice din oraşul Vidin.

Stalagmita DRAGONUL 🐉

Următoarea sală care poartă denumirea „pinul căzut” cuprinde o suprafaţă de 3590 m.p. Ea are o lungime de până la 48 m şi înălţime maximă de 14 m. Aici este formată şi cea mai groasă coloană din peşteră. Denumirea sălii provine din stalagmitul imens prăbuşit numit „Pinul căzut”, acesta având o lungime de 11.4 m şi diametru la bază de 6 m. Este de asemenea interesant şi stalagmitul cu denumirea 🐉 DRAGONUL 🐉 🇬🇧 The DRAGON Stalagmite from Măgura CAVE 🇺🇸 🐉

Written by Daniel ROȘCA

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 8500 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://europegenesys.com

1 thought on “Sanctuarul din Peștera Măgura

Comments are closed.