5500 î. Hr. ✞ 5200 î. Hr.
✟ Principalul vector de cultură ✟
Timişoara Capitală Culturală 2023
Vechea Europă 🇧🇬 🇷🇸 🇷🇴 Raportul între cer și pământ. Despre simbolismul taurului în neolitic, bizonul primordial și despre ✞ tripticul nemuririi ✞ inscripționat pe osul din silex de la Cuina Turcului 🇷🇴 11000 î. Hr. 🇷🇴 🇷🇸 Lepenski Vir 🇷🇸 De asemenea despre sanctuarul din 🇧🇬 Peștera Măgura 🇧🇬 și cel de la ✞ Parța TIMIȘ ✞
Sintetizând, despre prima formă de credință din Europa ✞ Principalul vector de cultură ✟ Timişoara Capitală Culturală 2023 ✞ Cultura Turdaș Vinča 5500 î. Hr. ✞ Sanctuarul de la Parța 5200 î. Hr. ✞
Dovezi ale continuității 🇷🇴
Suntem în epoca în care oamenii din preistorie migrează de la obiceiurile de vânătoare spre agricultură și comunități proto-urbane și mai departe spre artă. Analizând spațiul geografic din prisma barierelor naturale formate la sud de Dunăre, semnele lăsate de strămoși întipărite în osul de la Cuina Turcului, cu 5000 de ani mai vechi decât relicvele din Lepenski Vir 🇷🇸 o să înțelegem cum au trăit oamenii din Carpați, în prima epocă a pietrei, și cum au construit un sistem unic de comunicare cu Cerul, folosind simboluri chibzuite cu grijă.
✞ Geneza Europei 🇷🇴 🇲🇩 🇷🇸 🇲🇰 🇦🇱 🇧🇬 🇺🇦
Ei au creat pe același orizont cultural 🇧🇬 🇷🇸 🇷🇴 gândind în limitele unui scenariu comun, ce aduce, în plus, dovezi ale continuității ✞ Geneza Europei
Când frigul s-a mai îmblânzit, ei au coborât din munți, au populat câmpiile și luncile, s-au așezat în apropierea apelor, au început să practice agricultură, au domesticit animale și au devenit sedentari. Turdaș Vinča, Cucuteni, Gumelnita, Hamangia, Petrești, Vădastra – au înflorit, s-au dezvoltat împreună, au comunicat; iar unitatea lor nu a putut fi zdruncinată.
Oamenii au fost fericiți pe atunci: au trăit în echilibru, au avut parte de belșug și au dorit să-și exprime recunoștință pentru tot ce-au primit de la Cer și de la Pământ. Femeia, fostul șef de trib, a respectat calendarul arhaic al datinilor și al practicilor religioase. A menținut cromografia, raportul între Cer și Pământ, respectul față de înaintași, practica ofrandelor, cultul Vetrei, al Apei și al Soarelui și, bineînțeles, țesutul și brodatul ritual. Femeile au păstrat mesajele și puterile primelor semne; le-au țesut, le-au cusut și le-au purtat.
Sanctuarul Parța 5200 î. Hr.
Turdaș Vinča 5500 î. Hr. faza C
Asezarea neolitică de la Parța se află situată în partea de vest a României, la cca 15 km. sud de orasul Timișoara, județul Timiș. În centrul acesteia a fost cercetat un edificiu de cult de mari dimensiuni. Sanctuarul este de formă rectangulară, de 11,6 m lungime şi 6 m lăţime şi este împărţit în două încăperi: încăperea A situată la est şi B, aflată în partea de vest a sanctuarului. În centrul acestuia, pe ambele părţi ale zidului despărţitor dintre cele două încăperi, era o masă altar pe care au fost descoperite o serie de obiecte care ne oferă o imagine despre rirualurile care erau practicate aici. Încăperea A adăposteşte statuia monumentală aflată pe un soclu de lut decorat la capete cu motive meandrice. La extremităţile soclului sunt modelate două tăvi de ofrande. Statuia este dublă şi redă două personaje, unul feminin, care are pântecul reliefat şi un altul care are un cap de taur modelat realist.
Pe masa altar se afla o vatră portativă iar lângă peretele despărţitor o cupă de lut de mari dimensiuni. Masa-altar din această încăpere a fost ulterior împărţită de un zid în două părţi. Pe acest zid au fost modelate capetele unor aminale mici: oi, capre. În faţa statuii monumentale era o uşă străjuită de două coloane de lut care erau terminate cu câte un cap de taur. Pe frunte şi bot, capetele erau decorate cu cu benzi incizate şi pictate cu roşu şi galben. Lângă această uşă era o a doua deschidere, probabil o intrare de serviciu, care avea în partea superioară o nişă în care a fost descoperit un idol-bust în mărime naturală, perforat longitudinal, în care era fixat un craniu.
În colţul încăperii au fost descoperite mai multe lame de silex foarte tăioase care erau folosite la scrificiile ritualice. În cadrul acestui ceremonial sângele rezultat din sacrificarea animalelor era depus în cupa de pe masa-altar. Aceste sacrificii aveau drept scop menţinerea bunăvoinţei divinităţii ✞ şi au la origine ideea sacrificiului primordial, al omorului primar.
Încăperea B, cu aceleaşi dimensiuni ca şi cea anterioară, a fost divizată în două casete de dimensiuni apropiate. În prima dintre casete era un soclu de lut situat lângă o vatră portabilă susţinută de un suport de pari. Lângă aceasta a fost descoperită o mare cantitate de cenuşă precum şi resturi de la ofrandele aduse zeilor. Pe soclu era un idol-bust care era decorat pe piept cu incizii în zig-zag şi avea o perforaţie verticală în care era fixat un craniu de animal. În cealaltă casetă erau mai multe vase în care erau depuse ofrande. Într-unul dintre aceste vase, o amforă cu faţă umană, au fost descoperite falange de la mâna unui om.
Tot în acest spaţiu au fost descoperite boabe de grâu carbonizate care provin de la ofrandele aduse zeilor, prin arderea ritualică (fumigatio) a grăunţelor. Peretele exterior, în stânga intrării, avea un orificiu circular care tăia un disc de lut şi sub acest ansamblu, lipită pe perete, era o cupă de lut sub care se afla un postamenmt cu o râşniţă de piatră. Acest complex se leagă de râşnitul cultic care avea menirea, ca prin distrugerea învelişului material al seminţei, să elibereze forţele regeneratoare, germinative imobilizate în bobul de grâu.
De asemenea prezenţa râşniţei alături de ansamblul compus din orificiul din perete şi de discul de lut adiacent, care simbolizează soarele şi luna, leagă acest ritual de cultul soare-lună, de ciclurile astronomice ale anotimpurilor. Studiile atente efectuate asupra acestui ansamblu din sanctuarul de la Parţa a demonstrat că numai într-o singură zi din an, la data echinocţiului de primăvară, lumina soarelui pătrundea în încaperea A a sanctuarului şi se poziţiona pe capul de taur a statuii monumentale. Acest fapt demonstrează că, pe lângă rolul său cultic deosebit, sanctuarul juca şi rolul de calendar care marca începutul primăverii, a anotimpului regenerării naturii. Acest complex de cult a funcţionat până în vremea fazei II C a Culturii Banatului (sfârşitul mileniului al VI-lea î.Hr.), când nivelul 6 al aşezării a fost distrus în întregime şi sistematic în împrejurări ce ar putea fi legate de apariţia în zonă a purtătorilor fazei C a culturii Turdaș Vinča.
În tradiţia greacă 🇬🇷 taurii neîmblânziţi simbolizau dezlănţuirea violenţei. Taurul, sugerează ideea de putere și de pornire irezistibilă. Ei îi erau consacraţi lui Poseidon, zeul mării şi al furtunilor, lui Dionysos, zeul virilităţii fecunde. Animal mândru, spune Hesiod, avântat şi neîmblânzit. Ca să o seducă pe Europa, Zeus ia înfăţişarea unui taur alb ca neaua, se apropie încet de fecioară şi i se culcă la picioare. Ea îl mângâie şi se suie pe spinarea lui şi este de îndată răpită – taurul se înalţa în văzduh, străbate marea, ajunge în Creta şi, aici, se împreunează cu ea. Legenda adaugă că au avut trei copii.
Cultul lui Mithra, cuprindea un sacrificiu, analog ca semnificaţie, dar într-un decor ritual oarecum diferit. Armatele romane răspândiseră în întregul imperiu cultul lui Mithra – zeul Mântuitor. Invingător, nebiruit, născut dintr-o stâncă, după solstiţiul de iarnă, când ziua începe iarăşi să crească şi când se sărbătorea renaşterea Soarelui – Natalis Solis. Actul esenţial al vieţii lui Mithra fusese jertfirea taurului primordial, cea dintâi vieţuitoare zămislită de Ahura-Mazda; după ce îl îmblânzeşte şi îl aduce în sălaşul său, Mithra îl sacrifică din porunca Soarelui.
Din sângele, măduva şi sămânţa lui s-au născut plantele şi animalele, în ciuda împotrivirii şarpelui şi scorpionului, supuşii lui Ahriman. Ascensiunea lui Mithra şi sacrificarea taurului apar pe o sumedenie de monumente mithraice, aceste două scene simbolizând lupta puterilor binelui împotriva duhurilor răului – lupta la care trebuia să ia constant parte, cu toată energia, orice credincios – ca şi intrarea în lăcaşul luminii veşnice, garantată sufletelor celor drepţi prin mijlocirea atotputernică a zeului Mithra.
Taurul vedic Vrishabha este şi temelia lumii manifestate, din centrul fix al lumii el pune în mişcare roata cosmică. În virtutea acestei analogii, legenda lui Buddha va revendica, pentru acesta din urmă, locul taurului vedic. Taurul, se spune, îşi scoate câte o copită din pământ la capătul fiecăreia dintre cele patru vârste – când şi le va fi scos pe toate, temeliile lumii se vor nărui. Acelaşi rol îl joacă, la indienii sioux, bizonul primordial.
La popoarele altaice şi în tradiţiile islamice, taurul aparţine ciclului de simboluri ale temeliei creaţiei. El sta uneori printre alte temelii suprapuse – de jos în sus broasca ţestoasă sprijină o stâncă, stânca sprijină un taur, iar taurul sprijină pământul. Între aceste trepte pot apărea şi altele intermediare. În alte civilizaţii, rolul acesta îl joacă alt animal – bunăoară elefantul.
17.06.2023 🇷🇴 🇲🇩 🇷🇸 🇲🇰 🇦🇱 🇧🇬 🇺🇦
Timişoara Capitală Culturală 2023 🇷🇴
Bastionul THEREZIA, Club ART NEMESIS.
Lansăm în Timişoara, Capitala Culturală a Europei, conceptul 🇷🇴 🇲🇩 🇧🇬 Geneza Europei 🇷🇸 🇲🇰 🇦🇱 🇺🇦 17.06.2023, Bastionul THEREZIA, Club ART NEMESIS. Acces GRATUIT pe bază de invitație letstalk@b2b-strategy.ro 0758263142 / Adrian Muia Nemesis 0722864054.
🇷🇴 🇧🇬 Prima formă de credință din Europa la 360 ° ✟ sanctuarul ✟ 🇧🇬 The paintings in Măgura CAVE 🇧🇬 showcase that the cave was considered a holy temple for a long period of time 🇧🇬 Picturile din 🇧🇬 Peștera Măgura 🇧🇬 determină caracterul acesteia de sanctuar pe o perioadă îndelungată de timp – începând din neolit şi până în epoca fierului. Vă așteptăm alături de noi!
Surse: Doamna Maria Ciocanu, muzeograf la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, Muzeul Național al Banatului, Constantin Olariu ARIMIN.
2 thoughts on “Prima formă de credință din Europa”
Comments are closed.