Spre Schitul
☥ STRAJA ✟
Valea Jiului renaște
între Cer și Pământ
Într-o lume în continuă schimbare, în care tradițiile sunt adesea uitate, există locuri unde legătura dintre om și divinitate rămâne neschimbată. Așa cum spune Mântuitorul în Matei 28:19: „Mergeți, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.” Aceasta este chemarea, o chemare care ajunge și la fiecare colț al Văii Jiului, la fiecare familie momărlănească care păstrează cu sfințenie credința, dar și tradițiile strămoșești.
„Cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit” (Matei 24:13) – aceasta este învățătura care ghidează pașii momârlanilor, care, de-a lungul decadelor și veacurilor, au înfruntat cu răbdare greutățile vieții. Aici, pe aceste meleaguri, obiceiurile nu sunt doar practici, ci moduri de a trăi, de a rezista și de a învia, așa cum Iisus a învățat prin cuvintele Sale și prin sacrificiul Său.
„Căci nu avem luptă împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac” (Efeseni 6:12). Astfel, în fața greutăților și provocărilor de zi cu zi, momărlănii nu se luptă doar cu lumea materială, ci cu propriile încercări ale sufletului, menținându-și credința vie și 🔥 focul tradițiilor în fața întunericului 🔥
De-a lungul generațiilor, în mijlocul naturii, momârlănii și-au păstrat tradițiile ca un semn de putere spirituală, o biruință asupra răului, așa cum se spune în Coloseni 2:15: „Iar prin cruce, dezvăluind domniile și stăpânirile, le-a dat o biruință deplină asupra lor.” Tradițiile lor sunt semne de înfrângere a răului și de renaștere a vieții, fiecare foc, fiecare dans, fiecare rugăciune fiind o afirmație a continuării acestei biruințe.
„Am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger.” (Luca 10:18). În fiecare an, momârlănii își reafirmă victoria asupra întunericului, păstrând tradițiile în fața lumii moderne, care uneori pare să amenințe acea legătură profundă cu pământul și cu divinitatea.
În aceste locuri, momârlănii înfruntă viața cu credință și înțelepciune, știind că în spatele încercărilor vizibile se pot afla și forțe spirituale. Așa cum se arată în Daniel 10, unde o ființă cerească i se adresează lui Daniel spunând: „Dar prinţul împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă Mihail, unul din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am rămas acolo, lângă împăraţii Persiei.” (Daniel 10:13).
Conștienți de această luptă nevăzută și de posibilitatea ajutorului divin, momârlănii își continuă drumul păstrându-și credința și tradițiile. Aceasta este povestea comunității momârlănești, o comunitate care trăiește în lumina acestor învățături biblice, în spiritul sacrificiului și al mântuirii ✟ într-un loc în care trecutul și prezentul se întâlnesc în fiecare tradiție ☥ în fiecare pas.
