Masivitatea brățărilor getice

{ între 700 şi 1.200 de grame }
7526 de ani de c⊕ntinuitate

Masivitatea brățărilor getice

{ între 700 şi 1.200 de grame }

Masivitatea brăţărilor spiralice
de aur şi de argint este considerabilă…

Greutatea celor de aur variază între 700 şi 1.200 de grame, iar a celor de argint păstrate întregi variază în jurul unei jumătăţi de kilogram. Astfel de piese nu pot fi considerate simple podoabe ale portului cotidian, ci trebuie integrate în sfera reprezentării simbolice, ca însemne specifice unor ritualuri ceremoniale.

Corpul spiralic şi asemănarea până la identitate a terminaţiilor aceleiaşi brăţări conferă piesei înfăţişarea unei făpturi ofidiene bicefale. Referirile la şarpe ar mai putea fi întrevăzute şi în interpretarea palmetelor ca solzi sau în unduirea şerpuită a marginilor supraînălţate ale plăcilor terminale – poate o sugestie a mişcării sinuoase a reptilei. În schimb, reprezentarea „coamei” între protomă şi înşiruirea de palmete contravine unei simple reprezentări de ofidan şi impune, odată în plus, integrarea fiinţei reprezentate prin brăţări în domeniul bestiarului fantastic. Sorgintea unui astfel de simbol trebuie căutată în fantasticul imaginarului colectiv înrădăcinat în fondul mitologic al acelor vremuri. Dacă şarpele simboliza eroizarea cavalerului din mitologia locală preromană, dublarea imaginii sale în structura aceluiaşi obiect ar putea fi interpretată ca alegorie a unei duble imortalităţi asigurate prin regenerare ciclică alternativă.

Surse de inspiraţie ale brăţărilor spiralice dacice ar putea fi căutate în orfevreria elenistică târzie, în cea a mediului celtic-central-european sau a mediului sarmatic-nord-pontic. Totuşi, originalitatea schemei compoziţionale tripartite a terminaţiilor, combinaţiile neobişnuite de motive şi abstractizarea plastică a formelor disting brăţările getice de aur şi de argint ca opere de vârf ale unui mediu aparte de creaţie în metale preţioase. Ele ni se dezvăluie ca expresie supremă a unui sistem simbolic particular…

De ce erau așa
mari brățările getice?

Strămoşii Omenirii… Uriașii

Louis de La Vallée-Poussin (Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.): „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca locuri de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.”

360 °

Dacia Preistorică… cine au fost pelasgii?
Bibliografie: Revista Uniunii Arhitecților din România.
Brățările getice, o expresie a puterii şi a concepţiei despre sacru…

Uriașul din Cheile Tăii

O adevărată confluenţă a legendelor… 360 ° povestea-locurilor.ro/Cheile-TAII… un traseu străvechi * secunda 56

Posted by R⊕mania Old Europe on Wednesday, May 16, 2018

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro