Bourul: simbolul dispărut al Moldovei.
„Eu ştiu că l-am văzut aievea, între stele şi mine. Eu ştiu că mai trăieşte acolo, în fund sălbatec de munte, şi că se arată noaptea – ca o mustrare grea. Eu ştiu că s-ar arăta şi ziua dacă am fi demni de sfânta pecete a Moldovei uitate” C. Rosseti Bălănescu în editorialul Taurul negru, publicat în anul 1937 în prestigioasa revistă de vânătoare şi chinologie „Carpaţii”.
Nici acum nu știm dacă pe stema Moldovei este un zimbru sau un bour… Demult dispărut, confundat mai mereu cu ruda sa – zimbrul, bourul nu este doar strămoşul direct al tuturor vitelor domestice, ci şi animalul simbol care a înobilat blazonul Moldovei timp de sute de ani. Acum este doar una dintre speciile de animale distruse până la extincţia totală de lăcomia şi inconştienţa oamenilor. Ultima specie de bour, cel care a trăit şi pe meleagurile noastre, era impunătorul bour european (Bos primigenius primigenius). Era cel mai masiv şi agresiv bour, mult mai mare decât rudele sale şi a fost strămoşul direct al raselor primitive de vaci din Europa şi Asia Centrală. Bourul era mai mare şi mai solid construit decât vitele domestice sau chiar cele sălbatice. Era prin urmare mai mare chiar decât zimbrul, ruda sa sălbatică cu care este cel mai adesea confundat cu toate că aveau înfăţişări sensibil diferite. Bourii aveau puţini duşmani naturali. Arareori, o haită de lupi sau vreun urs încercau să doboare un viţel sau vreo vacă rătăcită, masculii adulţi erau aproape invulnerabili. Foarte rar, un grup de lei de peşteră (Panthera spelaeus), specie cu mult dispărută înaintea bourului, încercau să atace un astfel de colos irascibil.
Zimbrul în Moldova
Parcul Natural Vânători Neamţ este o arie protejată constituită în anul 1999, cu statut de parc natural, destinată protejării moştenirii naturale, spirituale şi culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor, conservării peisajului şi tradiţiilor locale… reintroducerii zimbrului în arealul său natural şi încurajării turismului bazat pe aceste valori. Zona include o largă paletă de valori naturale, culturale şi istorice; în consecinţă, obiectivele administraţiei parcului sunt diverse, legate de specificul local, în acord cu principiile general valabile ale managementului ariilor protejate. Existenţa tuturor acestor valori şi importanţa integrării armonioase a rezultatelor activităţii umane cu mediul înconjurător, necesită elaborarea şi implementarea unui plan de management specific ariei luate în considerare. În acest mod se poate urmări îndeplinirea obiectivului major al parcului, respectiv conservarea biodiversităţii, în cadrul unei strategii adecvate, prin măsuri cu caracter unitar, care să permită cunoaşterea cât mai detaliată a situaţiei existente şi stabilirea unor obiective realiste.
Parcul Natural Vânători Neamţ se află situat în nordul judeţului Neamţ, la graniţa cu Suceava, cu precădere în raza comunelor Agapia, Bălţăteşti, Brusturi,Crăcăoani, Vânători Neamţ, Raucesti, Pipirig si a oraşului Tg. Neamţ.
Cezar în memoriile sale:
„Ca mărime, sunt mai mici decât elefanţii, ca înfăţişare, culoare şi conformaţie sunt ca taurii negri. Puterea lor este mare şi mare le este şi iuţeala, ei nu cruţă nici oamenii, nici animalele odată ce i-au zărit. Sunt prinşi cu trudă în gropi adânci, apoi omorâţi. Tinerii barbari se călesc prin această vânătoare anevoioasă şi se antreneazăaşa pentru război. Cei care au omorât mai multe animale de acest fel primesc laude mari dacă aduc coarnele ca dovezi în faţa tuturor. Bourii nu se pot obşnui cu oamenii şi nu pot fi îmblânziţi chiar de sunt prinşi de mici. Ca mărime, conformaţie şi înfăţişare, coarnele lor se deosebesc cu mult de ale boilor noştri. Ele au multă căutare căci pe dinafară se pot îmbrăca cu argint şi servesc drept cupe la marile ospeţe”.
360 °
Letopiseţul Ţării Moldovei
Rezervaţia de zimbri din pădurea Slivuţ
Bourii noştri şi vânătoarea lui Dragoş Vodă
