850 î. Hr.
A trăit cu aproape 850 de ani înainte de venirea lui Hristos, iar întreaga sa viaţă şi-a dedicat-o comunităţii israelite din Regatul de nord, fiind, potrivit tradiţiei, din seminţia lui Aaron, din care se alegeau preoţii poporului evreu. Nu a putut răbda rătăcirea poporului de la dreapta credinţă, fiind atât de aspru cu aceia care se închinau zeului Baal, dar şi altor idoli încât i-a cerut lui Dumnezeu să vină o secetă cumplită (să închidă cerurile şi să nu mai plouă 3 ani şi 6 luni). A rămas în conştiinţa poporului drept Sfântul care mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaia.
„al doilea mergător
înaintea venirii lui Hristos”
Considerat un apărător din vechime al credinţei, potrivit Apocalipsei, Ilie, dar şi Enoh vor fi martorii care vor precede sfârşitul lumii. Sfântul Ilie se va arăta atunci şi va avea de dus o mare luptă cu Antihristul.
Rugăciunea adresată Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă.
“Către ţine, preafericitul Domnului, Ilie, cu umilinţă alergăm, noi păcătoşii şi smeriţii, chinuiţi de arşiţă şi secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila şi de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de ameninţarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri şi jale. Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, şi tot felul de greşeli fără de număr am săvârşit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea şi nu suntem vrednici a ne arătă în faţă Domnului şi a privi la cer. Mărturisim că şi noi ca şi vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, şi de nu ne închinăm lui Baal şi altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor şi prin poftele noastre slujim idolului; (…)
Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul şi s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în faţa milei şi iubirii adevărate faţă de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat şi s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie şi rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilinţă şi rouă dătătoare de viaţă a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au veştejit toate bucatele şi toată iarbă câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii.
(…) mijloceşte milă Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoşii şi nevrednicii, ci pentru aleşii robii Lui care nu şi-au plecat genunchii în faţă lui Baal al lumii acesteia, pentru blândeţea şi curăţia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare şi pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre şi pier de foame, de arşiţă şi de sete (…)”.
360 °
Cei ce își prorocesc moartea…
Iconar Ortodox “OM ORTO DOX“
