Istro-româna, un dialect
pe cale de dispariţie…
Istro-româna este unul din cele patru dialecte ale limbii române. Mai existã doar câteva sute de vorbitori, majoritatea în vârstã de peste 60 de ani, în localitãţile Zejane şi Susjnievica, în nordul Croaţiei. Când aceştia vor dispărea, va dispărea şi dialectul. Conform UNESCO, istro-româna este unul din dialectele europene pe cale de dispariție (Unesco Red Book on endangered languages – Seriously endangered languages).
Cum au ajuns istro-românii în peninsula Istria la graniţa de azi a Sloveniei în urmã cu 700 de ani şi cum s-a format dialectul pe care îl vorbesc rămâne o enigmã pe care lingviştii şi istoricii încearcă încă să o rezolve… Trebuie lămurită semantica celor două cuvinte cheie ale creației * oaia tînără și ciobanul…
În timpuri mult prea îndepărtate pentru a ni le mai aminti, exista o dispută între egipteni şi pelasgi, cu privire la primordialitatea (vechimea) celor două popoare. Întru clarificarea acestei enigme, venim cu zicerea faraonului Psametic I, relatată de către Herodot după cum urmează:
”Am făcut multe experiențe în viața mea ca să aflu care a fost cel mai vechi popor de pe pământ și ce limbă vorbea acel popor; în fine, am ajuns la convingerea că limba cea mai veche a fost a frigienilor, adică a pelasgilor și, prin urmare, este poporul cel mai vechi.” ~ Psametic I (700 î.Hr.) | Herodot (Cartea II)
Rumânii!
Desigur, frigienii, la fel ca toate celelalte popoare de sorginte pelasgo-getică, îşi au originea în vatra carpato-danubiano-pontică, locuită din cele mai îndepărtate vremuri până azi, de acelaşi popor multimilenar – Rumânii!
Diversitatea este cu atât mai uluitoare cu cât existã diferenţe semnificative între cele douã graiuri vorbite de istro-românii care trãiesc de o parte şi de alta a muntelui Ucka. Ĩntre timp însã, italienii şi slavii au avut mai multe tentative de revendicare a dialectului şi comunitãţii iar românii se intereseazã din ce în ce mai puţîn de istro-români…
Regie: Marian Voicu
Imagine: Marius Danci
Editor imagine: Gabriela Mocanu
Ilustraţie muzicalã: Tudor Stãnescu
Post-procesare sunet: Rãzvan Ionescu
Producãtor: Lucian Ionicã © TVR 2003
Cel mai cunoscut istro-român: Nikola TESLA!
Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Tesla că român bănăţean din Banatul sârbesc, dar realitatea era că prietenul său Nicolae era istro-român din Croaţia. Provincia Lica era locuită compact de istro-românii morlaci, încă din sec. Xv-Xvi. Gospici se află la câţiva kilometri de ţărmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla.
Numele iniţial de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher (teslari). Tatăl lui Nicu Teslea (Tesla) a mai avut un frate, Iosif, militar de carieră, care după absolvirea şcolii de ofiţeri a predat matematică în diferite şcoli militare, că până la urmă să ajungă profesor la Academia de Război din Viena.
Mama lui Teslea, Gica Mandici, româncă şi ea după nume, a rămas – copila fiind – orfană, şi a trebuit să se ocupe de cei şase fraţi mai mici. Tatăl său a refuzat s-o trimită la o şcoală în limba străină, dar că autodidactă şi-a completat cultura ca elevă a soţului ei. În casa preotului se strânsese, o vastă biblioteca din felurite domenii, mai mult ştiinţifice. Gica era vestită datorită frumoaselor broderii pe care le făcea.
Teslea a mai avut un frate, Dan, mort tânăr într-un accident, şi trei surori: Anghelina, Milica şi Mariţa.
Tatăl lui Teslea, iniţial, şi el elev la şcoala militară, şi-a schimbat repede profesia, trecând la seminarul teologic, devenind preot ortodox în 1845… Sursă: Prof. univ. asoc. dr. ing. Dinu-Ştefan T. Moraru, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.
360 ° Banatul sârbesc: PATRIMONIUL IMATERIAL / Living Heritage.
Sursă fotografii: Nikola Tesla and His Great Inventions.