Brățările și Coifurile Getice

Brățările Getice

O expresie a puterii
şi a concepţiei despre sacru…

O parte a patrimoniului de semne şi simboluri getic poate fi recunoscută în orfevreria secolelor I î.Hr.-I d.Hr. În cadrul acestei creaţii locale în metale preţioase, alături de agrafe ceremoniale şi falere sau vase de lux, brăţările spiralice ocupă o poziţie de întâietate, prin complexitatea lor tehnologică şi ornamentală, prin masivitatea lor şi prin răspândirea lor pe tot cuprinsul imperiului GETIC. Meşterii brăţărilor de la Grădiştea de Munte şi din alte regiuni au respectat cu o surprinzătoare scrupulozitate schema compoziţională tripartită, indiferent de îndemânarea sau de stângăcia lor ori de cantitatea de materie primă avută la dispoziţie. Excepţiile sunt rare şi ilustrează abateri de la un canon consacrat. Pe de altă parte, brăţările nu sunt identice între ele. Unicitatea fiecărui exemplar a fost asigurată prin conturarea variată a protomelor, gravarea liberă a coamei sau prin diferitele combinaţii de motive din interiorul palmetelor.

Singura variaţie compoziţională semnificativă a plăcilor terminale este determinată de numărul palmetelor: şapte sau şase şi numai în mod excepţional cinci. Această variaţie nu a fost corelată alegerii metalului preţios (aur sau argint). Ea putea fi corelată gradului de apropiere sau de depărtare faţă de „centru”: exemplare cu şapte palmete la fiecare terminaţie se regăsesc numai în Transilvania, în timp ce cu şase apar şi în afara arcului carpatic. Din această perspectivă, brăţările sunt susceptibile să fi conţinut un cod simbolic particular… Ele reflectă aspiraţia către o organizare arhitecturală monumentală a spaţiului şi constituie o expresie a puterii şi a concepţiei despre sacru.

Regalitate sub
arcul carpatic…

Coifurile Princiare

În anul 1971 Alexandru Trână din satul Peretu, descoperă cu prilejul lucrărilor agricole în zona numită de săteni „La Izvoare” un mormânt princiar getic, vechi de aproximativ 2500 de ani, catalogat ca aparținând unei civilizații precreștine. În mormânt se afla un reprezentant al aristocrației locale. Mormântul avea două camere funerare: în prima se afla un schelet înconjurat de diverse obiecte din ceramică, cuțite din fier, vârfuri de săgeți, obiecte de argint aurit, vase de bronz. În cea de a doua cameră s-au descoperit scheletele a doi cai, o vacă și doi câini de vânătoare, iar pe lângă acestea se găsea și un car cu patru roți de fier.

Per ansamblu mai mult de 50 de obiecte de argint placate cu aur, printre care și un coif de argint aurit de cca. 750 de grame. Coiful este unul dintre cele cinci coifuri ale Frăției Getice descoperite până acum pe teritoriul țării noastre, având afrontați doi ochi mari. Pe el se află simbolul Mama Gaya Vultureanca sau Pasărea cu Corn, cea care ține peștele în cioc și mistrețul în ghiare, semn al stemei Basarabe de mai târziu. Se pot vedea de asemenea șirurile de pene de vultur, confundate până acum cu elemente vegetale de décor. Geții se declarau puii Gayei (Gaeții), apăruți după hierogamia dintre Gaya și Pan (sau Sarabha, cerbul cu 8 picioare – cel care are acces la două lumi, două tărâmuri), pe un vârf de munte (Pangayon), atunci când s-au unit Cerul și cu Pământul. Datate în secolele IV-V î. Hr. coifurile princiare „cu ochi” geto-dace descoperite pe teritoriul țării noastre sunt semn clar de regalitate sub arcul carpatic…

Tezaurul de la Agighiol a fost descoperit în anul 1957, în apropierea localității Agighiol, pe malul lacului, și este unul dintre cele mai importante tezaure geto-dacice. Acest tezaur este remarcabil datorită componenței sale de obiecte din aur, printre care se numără brățări, coliere și piese de echipament militar. Este considerat un exemplu de artizanat sofisticat și reprezintă o mărturie a nivelului înalt de dezvoltare culturală al geto-dacilor în perioada respectivă.

Tezaurul de la Agighiol este legat de cultura geto-dacă, așa cum sunt și coifurile princiare de la Peretu, menționate anterior. Ambele descoperiri oferă dovezi ale unui sistem social complex, unde elitele, probabil conduse de regi sau nobili, aveau acces la bogății impresionante, care nu erau doar semne ale statutului lor, dar și elemente esențiale în practicile religioase și funerare. Obiectele de la Agighiol sunt considerate simboluri ale puterii și autorității și ar fi fost folosite nu doar în viața cotidiană, dar și în rituri sau în înmormântări regale.

Această legătură între tezaurele geto-dacice de la Agighiol și cele de la Peretu sugerează o tradiție de a depune în morminte obiecte de valoare simbolică și funcțională, destinate să asigure protecția celor care treceau în lumea de dincolo, dar și să marcheze rangul acestora. De asemenea, influențele culturale din regiunile vecine, cum ar fi cele grecești și traco-friile, sunt evidente în designul și tehnica de fabricație a multora dintre aceste artefacte.

Astfel, atât coifurile princiare, cât și tezaurul de la Agighiol, sunt părți esențiale ale unui mozaic cultural complex, în care regii geto-daci erau văzuți ca figuri centrale în comunități religioase și politice, iar bogățiile lor reflectau o identitate puternică și o legătură strânsă cu divinitatea și cu valorile spirituale ale poporului lor.

Civilizația Dunăreană

🇷🇴 Originile Europei ❤️💛💙

Intitulată „Originile Europei. Civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos“, expoziția a fost organizată de Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), Institutul Cultural Român (ICR) și Muzeul Le Grand Curtius din Liège, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale și al Ministerului Afacerilor Externe, în colaborare cu alte 30 de instituții muzeale și de cercetare din țară. România a prezentat în 2019 la EUROPALIA 🇷🇴 Originile Europei 🇷🇴