🦅 cuibul de vulturi 🦅
Nu există loc care să nu aibă, în paralel, istorie şi legende. De obicei, cele din urmă se nasc atunci când istoria adevărată rămâne neştiută sau nu furnizează elemente suficient de spectaculoase publicului. Fascinaţia primelor întemeieri serioase s-a lipit constant de monumentele piatră, mai ales dacă au avut poziţii avantajoase şi dimensiuni mari.
O construcţie atât de solidă, atât de îndepărtată de vatra satului, nu se putea ridica decât de cineva care era prepotent, nu social sau cultural, ci fizic! Aşa că, în mintea oamenilor simpli, multă vreme – şi vremurile nu au fost depăşite cu totul nici acum – cetăţile au aparţinut oamenilor-uriaşi, uriaşilor cu origini neobişnuite sau unor inşi bine înzestraţi care depăşeau puterile oamenilor obişnuiţi. Acei creatori de-nceput au retezat dealuri, au clădit cât ai clipi din ochi cetăţi, au trăit diferit…
Lumea poveştilor…
Oamenilor le rămâne să le descopere, să le admire urmele minunate sau mirabile: tunele cu zeci de metri săpaţi în stâncă, care ies din cetate şi călătoresc la distanţe mari către varii puncte strategice din cadrul aşezării, din care sigur unul duce la biserica veche, pivniţe din care comorile au rămas în amintiri ce ating imaginarul fiecărei generaţii. Aşa se face că uneori, este de ajuns ca o mică găselniţă scoasă din pământ să stârnească spiritele şi să alimenteze fantezia originilor. Se încurcă apoi, după puterea şi talentul colportorului, diverşi eroi cu oşteni şi fete frumoase, regi şi personaje negative, care pot purta şi măşti de zmei, după cum fiecare s-a întâlnit cu 🐿️ 🐎 🐻 🧸 🐟 🐓 🦄 🐃 lumea atât de îmbelşugată a poveştilor universale 🦅 🐿️ 🐑
În 2020 stăm acasă,
vizităm România 💙💛❤
& reSTART-ăm turismul românesc!