Mileniul de aur
al umanității 🇷🇴
♦ inventatorii orașului
♦ prima formă de reprezentare a roții
♦ cea mai veche atestare a SVASTICII, semn solar
♦ simbolul YIN YANG folosit pentru prima dată pe temple și vase
Dar cel mai important pentru umanitate a fost descoperirea și comercializarea cuprului care a însemnat de fapt revoluția neolitică * piatră vs metale. Perioada neolitică (epoca neolitică: 9500 î.Hr. – epoca metalelor) este una din epocile preistoriei în care agricultorii şi crescătorii de animale i-au înlocuit pe vânători şi culegători. Are loc trecerea la modul de viaţă sedentar şi îşi fac apariţia primele localităţi, primele meşteşuguri. Pornind de la importanţa schimbărilor survenite, istoricii numesc această transformare „revoluţie neolitică”.
„Revoluţia neolitică” a cuprins vaste teritorii, dând naştere primilor civilizații umane. În Europa, potrivit datelor arheologice, „revoluţia neolitică” începe la finele mileniului al VI-lea – începutul mileniului al V-lea î.Hr. Cultura Cucuteni-Tripolie este una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, care s-a constituit cu câteva secole înainte de apariţia aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic… Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia, Cucuteni un sat din apropierea Iaşului – România şi Tripolie – localitate din Ucraina. Civilizaţia a existat în mileniile VI-III î.Hr. şi se întindea pe un vast teritoriu din regiunea munţilor Carpaţi până la cursul mijlociu al rîului Nipru, pe o suprafaţă de 350 000 km pătraţi, pe teritoriul actual al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Civilizaţia Cucuteni îşi are rădăcinile în culturile anterioare mileniului VI î.Hr. din regiunea carpato-dunăreană. Civilizaţia Cucuteni era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare (cîteva zeci de hectare iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întărite cu valuri de pămînt şi şanţuri.
„Oraşele” aveau o populaţie numeroasă, ajungînd pînă la 20 000 de persoane. Aşezările erau construite pe locuri mai mult sau mai puţin dominante în apropierea unor surse de apă. Ei locuiau în case dreptunghiulare cu o suprafaţă mare ( între 40 şi 100 mp, dar nu lipsesc şi cele care ating 350 mp) construite dintr-o carcasă de lemn, cu pereţii împletiţi din nuiele şi unşi cu lut, prevăzute cu instalaţii pentru încălzire şi pentru pregătire hranei (vetre de lut şi ruguri). Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi. Reprezentanţii civilizaţiei cucuteniene aveau ca ocupaţii principale agricultura şi creşterea animalelor. Ei cultivau grîu, orz, mei, mazăre, cânepă şi viţă de vie. Cîmpurile erau lucrate cu ajutorul săpăligii confecţionate din coarne de cerb sau din lemn cu vârful din piatră. Ulterior pămîntul va fi cultivat cu ajutorul unei săpăligi speciale la care erau înjugate animale de tracţiune. Recolta se strîngea cu seceri din lemn cu lama din bucăţele de silex şi cu seceri din aramă. Cucutenienii creşteau diferite animale domestice, cum ar fi vitele cornute mari şi mici, caii şi porcii, iar dintre păsări – găinile. Vînătoarea avea un rol secundar.
Meşteşugarii
♦ neoliticului ♦
Meşteşugurile deţineau un loc important. Oamenii acelor timpuri confecţionau mai multe tipuri de obiecte din silex, piatră, os, corn, lut, scoică şi aramă. În calitate de unelte de muncă ei utilizau secera, sfredelul, frecătoarea, brăzdarul, săpăliga. Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii. Vasele cucuteniene sunt de diferite forme şi foarte frumos ornamentate cu desene în culori. Pentru a o face mai rezistentă, olarii ardeau ceramica în cuptoare speciale. Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roşul, albul şi negrul. O altă îndeletnicire era ţesutul. Era practicat ţesutul stofelor din fire de lână de oaie şi cînepă… Cucutenienii practicau metalurgia şi cunoşteau tehnica obţinerii şi prelucrării aramei, din care se confecționau cuţite, sule, ace, iar mai tîrziu seceri, topoare, pumnale, obiecte de podoabă (mergele, pandantive, brăţări etc.). Fiind o populaţie de agricultori, cucutenienii se închinau divinităţilor ce simbolizau belşugul şi fertilitatea.
Divinităţile lor erau întruchipate în figurine feminine confecţionate din lut. Sunt prezente şi statuete ale taurilor cu coarne mari şi puternice, reprezentări ale Zeului Soarelui. În preajma altarelor cucutenienii se închinau zeilor şi desfăşurau activităţi cu caracter religios. Apariţia agriculturii şi meşteşugurilor, viaţa în sate sau oraşe presupune existenţa unei organizări a comunităţii sub autoritatea şefului şi a consiliului celor înţelepţi. Sporeşte rolul femeii…
Revoluția neolitică
Acest nou mod de viaţă, în societate organizată, implică existenţa unei specializări şi diviziuni a muncii: unii se specializează ca agricultori şi păstori, alţii confecţionează unelte… arme… sau vase. Pentru a-şi asigura existenţa mulţi producători sau meşteşugari îşi schimbau surplusul de produse obţinute pe produsele care le lipseau. Astfel îşi face apariţia trocul. Ca urmare a schimbărilor survenite viaţa devine mai confortabilă. Deşi au fost efectuate numeroase investigații dispariția civilizației Cucuteni-Tripolie geneează numeroase întrebări şi probleme care vor fi soluționate de viitoarele generații de arheologi, lingvişti şi istorici.
Muzeul din Piatra
Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost inaugurat pe data de 24 iunie 2005, de Ziua municipiului Piatra-Neamţ, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea staţiunii eponime a culturii Cucuteni. Imobilul, care adăposteşte această expoziţie de excepţie, este înscris în Lista Monumentelor Istorice (cod: LMI-NT-II-m-B-10573) şi se află chiar în centrul istoric al municipiului Piatra-Neamţ, în imediata apropiere a ctitoriilor muşatine (Curtea Domnească, Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” şi turnul-clopotniţă al acesteia), dar şi a altor instituţii muzeale importante, ce fac parte integrantă din Complexul Muzeal Judeţean Neamţ (Curtea Domnească, Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie).
Clădirea, în fapt cea mai spectaculoasă din punct de vedere arhitectonic din Piatra-Neamţ, a fost ridicată între 1928-1930 de către antreprenorul Carol Zani, după un proiect al fostului arhitect-şef al capitalei, Roger Bolomey. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparţinut în perioada 1930-1948 primei bănci private din Piatra-Neamţ – Banca Petrodava. Ulterior, după naţionalizare, ea a trecut în proprietatea Băncii Naţionale a României, până în anul 2004, când a fost inclusă în domeniul public al judeţului Neamţ, iar din anul următor a devenit muzeu.
În 2020 stăm acasă,
vizităm România 🇷🇴
& reSTART-ăm turismul românesc!
360 ° Ținutul Neamţului 💙💛❤
| 🇷🇴 reBranding România 🇷🇴 Un proiect CSR B2B Strategy ™ |
Comments are closed.