Solomonarii ⚔️ Kapnobaţi ⚔️

Procesul de
♰ zeificare ♰
a sacerdotului

… urmașii
♰ Sfântului Ilie ♰

Solomonarii călători prin nori numiți și grindinari, hultani, ghețari, izgonitori de nori sau zgrabunțași sunt inițiați (trăind și astăzi în Bucovina) la școlile de solomonărie în astrologie, prezicerea viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice, venind de pe Tărâmul Celălalt . Unii îi alătură vechilor preoți asceți traco-geți – kapnobatai (călători prin nori sau umblători prin fum), cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor.

Alții spun c-ar fi urmași ai Sfântului Ilie, des întâlnit în legendele populare, vrăjitorul care-i fulgera pe draci și oamenii păcătoși. Mai este o variantă: așa cum se spune într-un basm bucovinean, cules în 1932, solomonarii au puterea de la împăratul cel înțelept Solomon, care a stăpânit toate tainele de pe lumea asta. Solomon, faimosul rege iudeu biblic, putea să închidă și să deschidă cerurile, iar la porunca lui vânturile îl ridicau chiar până la Dumnezeu.

Asemenea unor asceți, solomonarii trăiesc departe de lume, pe Tărâmul Celălalt, dar mai coboară prin sate pentru a cerși, deși nu au nevoie de nimic, iar unde nu sunt primiți bine, abat balaurul grindinii. Cele mai multe relatări se referă la oameni înalți, roșcovani, cu mantii albe, având la brâu unelte magice, fie cerșind prin sate fie călare pe balaurii grindinei singuri sau alături de moroi. Pentru a se feri de mânia solomonarilor, oamenii puteau apela la un Meșter Pietrar, un solomonar revenit printre oameni, dar care le știe magia. Tradiția românească nu pune la îndoială existența lor, ba chiar ar exista și mărturii din Ardeal și din Bucovina, cu privirea la existența unor ultimi solomonari…

Caloianul

Descendenţii împăratului Ioniţă Caloian sunt practicanţii „Caloianului”, un ceremonial magic de alungare a secetei şi de aducere a ploii, care are aşadar ca element central apa, elixirul vieţii. Un fel de aristocraţi ai „caloienilor” sunt solomonarii, care au şi ei legătură cu apa, şi chiar cu apa cea mai pură. Şi cu ploile, chiar cu cele catastrofale. Şi cu norii…

Despre solomonari se crede că sunt nişte oameni foarte evlavioşi şi dotaţi cu puteri supranaturale: „Pe calea norilor, aşa se întorc şolomonarii înapoi în ţara noastră, şi în satul de unde au plecat. Şi conduc norii aşa cum vor ei. Ei stau pe nori ca pe un cal, ţin în mână o cârjă, cu care conduc norul şi cartea cu toate învăţăturile lumii. Ei pot sta în nori cât vor ei. Numai din când în când se mai scoboară pe pământ, ca să cerce pe oameni dacă ascultă de învăţăturile creştineşti şi dacă li-i tare credinţa. De aceea ei umblă rău îmbrăcaţi şi desculţi, cerşind din poartă în poartă… Dacă i-ai mulţumit şi i-ai omenit cum trebuie şi i-ai dăruit după starea ta, atunci şolomonarul te răsplăteşte, mergându-ţi toate din plin. Acei, însă, care-i dispreţuiesc, ori îi alungă sunt pedepsiţi de şolomonari, căci le bat ogoarele cu grindină şi furtună şi le merge rău.”

Kapnobatai / Strabon

O culegere de legi, scoasă sub egida domnitorului Ţării Româneşti la 1652, lucrare oficială aşadar şi care în calitatea sa de text juridic are obligaţia de a folosi terminologia la modul cel mai riguros eliminând total ambiguitatea, se ocupă la un moment dat de cei care pot dirija fenomenele meteorologice şi pe care-i numeşte „gonitori de nori”. Strabon spunea deasemenea în antichitate că geţii au nişte asceţi numiţi kapnobatai, ceea ce el traduce prin „cei ce umblă pe nori”.

„cel mai mare folclorist al Ardealului”

Un scriitor, Ion Pop Reteganul, a fost către sfârşitul secolului al XIX-lea învăţător în satul Păucineşti de lângă Sarmizegetusa. De la Ion Pop Reteganul se păstrează nişte manuscrise în care el a notat ceea ce a auzit de la sătenii din împrejurimi între anii 1888-1891. Între altele, se găsesc aici mărturii despre faptul că prin anii 1860-1870, deci foarte recent, cu doar două sau trei decenii mai înainte ca el să-şi facă însemnările, când oamenii care-i povesteau lui fuseseră ei înşişi martori oculari la cele declarate, în patru sate din zonă, Ohaba, Sarmisegetuza (care atunci se numea Grădişte), Zăicani şi Băuţari, au apărut patru solomonari, care aveau fiecare câte o „carte solomănărească” şi care, pentru că au fost rău primiţi de localnici, au spus că va veni un prăpăd peste acele sate, ca, peste trei zile, o grindină supradimensionată (aici se spune că „bate piatra”) să transforme lanurile cu semănături în dezastru.

🐉 Balaurul 🐉

Tot Ion Pop Reteganul povesteşte că un om din Bucova, satul cel mai de sus pe valea Bistrei, a întâlnit în munte un „domn” pe o iapă albă. Acesta l-a rugat să-l conducă spre Iezerul Bistrei. Ajunşi la Iezer, străinul i-a dat iapa săteanului iar el a început să citească dintr-o carte, după care apa Iezerului a început să clocotească şi din ea a ieşit un balaur. Solomonarul s-a aruncat călare pe el şi au luat-o în zbor spre Ţara Românească, stârnind furtuni catastrofale pe unde treceau.

Mai înspre zilele noastre, un sătean din Poieni, sat vecin cu Bucova, deci foarte aproape de Bistra, Ion Obrejan, care a trăit până prin anii 70-80 a văzut şi el solomonarul scăldându-se în Iezerul Bistrei.

Dacă un ţăran analfabet îţi reproduce cu exactitate un text din Strabon nu înseamnă că l-a citit pe Strabon, el n-a citit nimic pentru că nu ştie să citească, dar înseamnă altceva, mult mai important, înseamnă că acel lucru despre care scria acolo Strabon mai există şi azi, că ţăranul îl ştie nu din lectură ci exclusiv de acolo de unde el se poate informa, nu din bibliotecă ci de pe teren, din realitate. Înseamnă că acei kapnobatai pe care-i ştia Strabon încă mai există şi ţăranul vorbeşte despre ei pentru că i-a văzut. Dar, aşa cum ne sunt înfăţişaţi, poate că ei şi azi dialoghează cu fiinţele cereşti. Sau, ei înşişi aparţin celor două lumi… Dacia Edenică

360 °

reSTART 💙💛❤ ROMÂNIA
Vezi 🇷🇴 toată campania 🇷🇴