Cinstea părinţilor
Încă din negura timpurilor, de pe timpul Daco-Geților lui DECENEU, pilonul continuității a fost reprezentat de nucleul denumit FAMILIE. Astăzi, o scurtă călătorie virtuală spre trecut pe care o finalizăm în contemporaneitate, în satul momârlănesc din Ținutul Momârlanilor, Valea JIURILOR.
Horaţiu (sec. I, î.Hr.) „Acolo femeia nu se face vinovată faţă de copiii vitregi, ci poartă de grijă celor lipsiţi de mamă, iar soţia cu zestre nu ajunge stăpâna bărbatului şi nici nu se încrede într-un amant chipeş. Zestrea cea mai de seamă este cinstea părinţilor şi virtutea femeii pentru care legământul căsătoriei rămâne trainic: ea se teme de alt bărbat. Păcatul este un sacrilegiu pe care îl plăteşte cu moartea.” (Ode, I, 211).
Semnul curăţeniei
Strania scenă XLV de pe Columnă, în care femei dace torturează prizonieri romani, ar putea fi o dovadă că, în caz de mare pericol, femeile îşi ajutau bărbaţii în încercarea de a-şi salva libertatea. (R. Vulpe, op. cit., p. 102-103). Femeia avea dreptul să obţină „cinstea” de a fi înjunghiată şi înmormântată împreună cu soţul. (Herodot, V, 5; Pomponius Mela, II, 18-20). „Femeile, care ţin mult la cinstea lor, se urcă pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socotesc drept cel mai mare semn al curăţeniei, se aruncă în flăcări” (Solinus, 10, 2-3).
Poligamia
Arheolog H. Daicoviciu: poligamia fiind „limitată la un număr foarte mic de familii (la nobilii cei mai bogaţi, de exemplu)” sublinia: „Trebuie să recunoaştem, aşadar, că nu ştim aproape nimic despre familia dacică. Chiar admiţând, pe temeiul lui Menandru, existenţa poligamiei, nu este deloc sigur că o realitate din secolul al IV-lea î.Hr. dăinuia şi în epoca lui Burebista-Decebal” (Societatea dacică în epoca statului, în Studii dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 27).
Reformarea vieţii de familie
” … reforma politico-religioasă a lui Deceneu… obiceiurile poligamice, nu mai domneau în Dacia… familia se deosebea prin moravuri mai curate, puritanice chiar” (Dacia înainte de romani, Bucureşti, 1880, p. 371) “Poligamiei… îi va pune, într-o oarecare măsură, capăt Burebista, cu ajutorul marelui preot Deceneu” (Burebista şi epoca sa, ediţia a II-a, Bucureşti, 1977, p. 461).
🐑 familia momârlănească 🐑
Pilonul continuității multimilenare a neamului românesc este reprezentat într-adevăr de familie. Începând din Imperiul Getic și până în prezent, în comunitățile momârlanilor, acest pilon a contribuit și contribuie încă la continuitatea neamului rumânesc.
În ultimele două săptămâni am experimentat pe viu acest nucleu începând cu Nunta de Argint a soților Gălățan până la experiența unică a analizei unui arbore genealogic din 1907. Arborele genealogic al Familiei Floronesc, arbore scris ca și o mărturie eternă pe o biblie din 1907… Punctul culminant a fost reprezentat de o nuntă momârlănească tradițională în Casa Gălățanu, de unde a plecat mirele, moment pe care o să îl redăm în viitorul apropiat pe blogul nostru.
Te invităm în câteva imagini să vezi cu ochii tăi acest pilon al continuității, familia, începând de la uneltele din gospodăria soților Floronesc păstrate cu sfințenie în hambarul de cereale și până la portul popular din nunta de argint a soților Gălățan.
360 ° Daco-Geții, Strămoșii Momârlanilor.