Ion I. C. Brătianu
20 august 1864
24 noiembrie 1927
A fost doborât stejarul de o furtună năprasnică, repede, cum lucrează cicloanele în America. Fără îndurare, fără să îți dea timp să respiri măcar. Marți s’a aflat că președintele consiliului suferă de amigdalită, o boală relativ ușoară, epidemică acum dar care se vindecă în cel mult trei zile în aproape toate cazurile. Miercuri, starea pacientului s’a agravat. Joi dimineața a fost răpus. Nu-i venea nimănui să creadă când edițiile speciale anunțau Joi, în zorii zilei trista veste. Cea mai mare parte din lume nici nu știa măcar că I. C. Brătianu fusese serios bolnav.
Și s’au cutremurat toți când au aflat vestea: și partizani și adversari politici. Căci Ion I. C. Brătianu are la activul vieții sale politice opere care i-au asigurat și recunoștința contiporanilor și o pagină glorioasă în istoria neamului românesc. Ion I. C. Brătianu a realizat expropierea marei proprietăți rurale pentru împroprietărirea țărănimei, a realizat sufragiul universal și mai presus de toate, a făurit, alături de mult regretatul Rege Ferdinand, România cea Mare. Acestea sunt operele sale cele uriașe, neperitoare, care nu suferă comparație cu tot cea a mai făcut, în lunga sa carieră de fruntaș și conducător politic, în interesul superior al țării.
De aceia îl plâng acum toți Românii.
E jalea sinceră a unui neam recunoscător în vecii vecilor.
Imediat după încetarea din viață a președintelui consiliului, membrii guvernului și-au dat demisia în mâinile Înaltei Regențe. Aceasta a însărcinat pe d. Vintilă Brătianu cu constituirea unui nou guvern. Noul cabinet se compune din d. Vintilă Brătianu care a luat președenția consiliului, păstrând în același timp portofoliul finanțelor. Toți ceilalți miniștrii demisionați au rămas la departamentele ce au condus sub președenția decedatului prim-ministru. Noul guvern a depus după aceia jurământul în fața Înaltei Regențe, la Palatul regal din calea Victoriei.
27 noiembrie 1927 – Gazeta de Duminică
360 ° Ultimele clipe ale regelui…
