Pământul vechi al Dobrogei
Dobrogea, pământul dintre ape, meleag profund românesc acuma, deși nu a fost întotdeauna așa, găzduiește “minuni” din cele mai diverse domenii, spirituale și științifice, aproape la fiecare pas. Peștera Limanu este „cea mai labirintică peşteră” din Romania.
♦ L E G E N D A Peșterii LIMANU ♦ Dapyx ♦
În anul 29-28 î. Hr., proconsulul roman Marcus Licinius Crassus a pornit, în fruntea unei oștiri numeroase, spre ținuturile Moesiei Inferioare, pentru a-i pedepsi și supune pe geții conduși de Dapyx, un rege viteaz, urmaș al lui Burebista. Motivul declarat era acela că Roles, un șef de trib din zonă, aflat în conflict cu Dapyx, i-ar fi cerut ajutorul. În realitate, Licinius voia să spele o rușine mai veche, să recupereze steagurile de luptă pierdute de Caius Antonius în bătălia de la fortăreața Genucla, lângă cetatea Histria. Conducătorul regatului de aici era un alt get viteaz, Zyraxes, prieten bun cu Dapyx. Dar romanul mai voia ceva: bogățiile, aurul, vitele, grânele lor și pe ei că sclavi, că să-i vândă la Roma.
Istoricul Dio Cassius în a sa „Istoria romană” spune clar că Licinius nu a cruțat pe nimeni, indiferent de atitudinea pe care o avea față de imperiu. Nu există iertare sau îngăduință, iar „barbarii”, cum le spuneau geților, trebuia trecuți prin foc și sabie.
Dapyx a murit eroic în lupta cu „civilizatorii” romani, iar cetatea lui Zyraxes a fost și ea cucerită în urma unei trădări. Speriați de urgia romană, și-au adunat ce au mai putut și s-au refugiat sub pământ, împreună cu femeile, copiii și bătrânii lor. Au luat cu ei în adîncuri și grinele, oile, caprele, vacile, dar și aurul și bijuteriile pe care le aveau, galeriile întunecoase ale peșterii Keiris, identificate a fi Limanu, devenind astfel casa lor. Urmele uneltelor cu care au amenajat interioarele se mai văd și azi că și pereții tunelelor, bolțile încăperilor, camerele pentru locuit, spațiile pentru animale, mai mici sau mai mari, altarele, toate dovedind trudă și dârzenia unor oameni hotarâti să se apere pînă la ultima suflare… Nu s-au gîndit însă că Licinius purta în el gânduri demonice. Ajuns aici, romanul a dat ordin și cele trei întrări în peștera au fost zidite, transformînd-o, astfel, într-un uriaș mormânt pentru toți cei care au crezut că își vor găsi acolo salvarea. Mai apoi, pentru că ar fi pierdut o parte din pradă, pe sclavii ce trebuia duși la Roma i-a afumat, obligindu-i să iasă la suprafață…
Pădurea ♦ LIMANU ♦
Vegetația palustră ♦ HYPERBOREA
Platouri calcaroase constituite din sedimente sarmațiene, văi adâncite și abrupți versanți stâncoși / bolovănoși, cu mici nișe penetrând pe sub stâncă pe unde poți vedea ascunse țestoase dobrogene… Stepe și tufărișuri xerotermofile cu multe plante țepoase formând desișuri greu de străbătut (siblyak/șibleac), cu tufe de corn sub care țestoasele se adună să se ospăteze din fructele cărnoase… probabil o mare plăcere pentru ele în acest peisaj arid al dealurilor încinse de soare… Câteva ape curgătoare – stătătoare în general nesemnificative în peisaj, cu excepția zonei umede lacustre cu vegetație acvatică / palustră aflate în aria centrală a rezervației… pământul vechi al Dobrogei, vechiul lanț al munților Chimerici ♦ HYPERBOREA.
360 °
Structură peșteră
Sursă Hartă Peștera
Foto Georgescu Ruxandra
♦ Pricopan, Isaccea și Babadag ♦
Am pierdut o luptă dar am câștigat războiul… !
Comments are closed.