Satul de altădată
Aproape toți cei care i-au cunoscut pe momârlani și au scris dealungul timpului despre ei au remarcat faptul că aceștia au reprezentat o comunitate închisă. Până și căsătoriile se încheiau până la un moment dat doar între ei, nu-și destăinuiau dedesupturile vieții lor primului venit.
Înaintea secolului al XX-lea puțini localnici din Ținutul Momârlanilor se încumetau să iasă din Valea Jiului, să circule afară în lume, datorită mai ales precarității căilor de comunicație: șoșele, căi ferate și mai ales datorită faptului că localnicii își produceau în gospodăriile proprii cam tot necesarul pentru a-și asigura minimele condiții de trai. Ei mergeau foarte rar la orașele mai apropiate și o făceau, mai ales, la unele târguri mari pentru a-și valorifica surplusul de animale și pentru a-și procura unele lucruri necesare în gospodărie, pe care ei nu pe puteau produce sau le produceau mai greu, precum unele materii prime.
Aceste ieșiri în lume se mai făceau și cu ocazia unor mari nedei, mai ales pastorale, cu ocazia satisfacerii stagiului militar precum și în timpul transhumanțelor de toamnă – primăvară. În aceste condiții, majoritatea locuitorilor cunoșteau cel mai bine oamenii cu care veneau în contact cel mai des în care puteau avea și încredere. Cunoșteau bine colegii de la stânele alpine, vecinii de la colibele subalpine.
Satele erau cât de cât grupate pe văile cursurilor de ape sau pe dealuri, chiar dacă unele case erau mai râsfirate. Cel mai bine locuritorii se cunoșteau cu cei din propiul sat și unii vecini din alte sate, care la nevoie săreau în ajutor. În aceste condiții, în satul de altădată, feciorii nu se căsătoreau nici mâcar cu fete din alte sate și nici fetele nu procedau altfel, căsătorindu-se în sat. Este vorba de așa numitele căsătorii endogame.
Acest principiu al endogamiei a fost favorizat și de motivul zestrei. Cum să te fi căsătorit cu o fată dintr-un sat îndepărtat de unde primești zestre o dărabă de fânaț, o holdă pe trebuia să le lucrezi acolo și apoi să transporți foloasele în satul tău. Ar fi fost o pierdere de timp și apoi nu ai fi avut aceste terenuri sub ochiii tăi, sub o supraveghere atentă. Cu timpul au început căsătoriile și în satele vecine, apoi în cele mai îndepărtate. Barierele endogamiei au fost înlăturate.
Peste munți, jienii petrileni au venit în contact, în mod special cu poenarii, lomânarii, sebeșenii. Înainte de anul 1900 doar doi feciori străini au venit și s-au casatorit așezându-se în estul Văii JIULUI. Unul Jurj a venit din Lenești, un sat de munte din Gorj stabilit în satul Dobrești, și un altul Ienulescu zis Dâljanu venit din Dâlja Mare pentru a se căsători în satul Cimpa.
Au urmat apoi căsătorii între tineri și tinere din Mărginimea Sibiului, din Sebeș, Sugag, Loman, etc., tineri care se cunoscuseră în munții Sebeșului, Parângului, Lotrului în cursul verilor, la stâni și la nedeile pastorale. Nici localnicii nu au rămas datori. Unul Pătru, originar din satul Cimpa s-a dus ginere în Poiana Sibiului “și a umplut Poiana de jieni (ai jianului), căsătorindu-se cu Marina căreia localnicii i-au spus Marina Jianului.
Vatra ۞ Satului
Deși închistarea în propria găoace a momârlanilor a fost menționată de cei care s-au izbit de ea, nu și-au prea pus în mod serios întrebarea, de ce? Poate că este momentul să încercăm măcar câteva lămuriri pe baza datelor cunoscute. Valea Jiului înconjurată din toate părțile de munți înalți, unii chiar stâncoși, având prea puține porți de intrare (și ieșire) a fost relativ mai ferită de invazii masive străine dar nu a fost ocolită în totalitate. Amintim aici, o mare invazie a hoardelor tătare care a pătruns pe întreg teritoriul Transilvaniei în anul 1241 și cea otomană din anul 1788.
Locuitorii jieni au fost fixați pe pământul lor, chiar dacă uneori au fost siliți să-l părăsească temporar și să se refugieze în munți sau la colibe “după chei” cu tot avutul lor care în cea mai mare măsură în afară de case consta în animale. Ei reveneau când pericolul trecea, căci între ei și vatra satului străbun era o legătură indestructibilă.
Foto Nedeia din Poiana Muierii 1484 ۞ 1947. Extras din “Graiul Jienilor Momârlani” Mic dicționar Ediția a doua, revizuită și înbunătățită.
Dumitru Gălățan-Jieț
❤️💛💙
Experimentează vatra
satului momârlanesc 🇷🇴
Momârlanii ۞ urmașii Dacilor liberi ۞
|
| 🇷🇴 reBranding ROMANIA 🇷🇴 Un proiect CSR B2B Strategy ™ |
Comments are closed.