♰ perenitatea sufletului ♰
Cultura GETO-DACILOR, o neînțelegere a românilor… Vă invit cu plăcere a citi aceste rânduri și a vă regăsi în cultura străbună geto-dacică, aruncată într-un colț de timp, de către poporul român din dorința unui materialism excesiv…
Geto-dacii nu făceau sacrificii. Ei judecau aşa ”nu jertfă”, prin aceste cuvinte înţelegându-se clar că în numele unei idei, religii sau în numele unei doctrine, dogme, sau unui canon nu avem voie să sacrificăm oameni sau animale, pentru că îl sacrificăm pe Dumnezeu Însuşi, care priveşte prin conştiinţa acelor oameni / animale sacrificaţi / sacrificate. De aceea, geto-dacii nu aveau sclavi, nu puteau să-l facă sclav pe Dumnezeu care privea prin conştiinţa unui om ca şi el.
Un geto-dac nu se putea pune mai presus de un alt om, deoarece şi acel om avea conştiinţa lui Dumnezeu în el. Geto-dacii nu erau materialişti, nu aşteptau o înviere a materiei moarte, a corpului descompus, ci afirmau nemurirea divinităţii din noi, adică a sufletului sau a conştiinţei.
♰ nemurirea divinităţii ♰
Celor speriaţi de aceste cuvinte nu le pot spune, decât că, Dumnezeu a suflat din Duhul Său spre om când l-a creat, făcându-l fiinţă vie. Dumnezeu nu putea sufla decât Duhul Sfânt, prin urmare o scânteie din divinitate purtăm mereu cu noi, în forma conştiinţei.
Eu nu militez prin cuvintele mele la lepădarea de creştinismul ortodox prezent în România de aproape 1700 de ani. Strămoşii noştri geto-daci au acceptat acest lucru, deoarece ştiau că această religie ultimă va fi creată prin îmbinarea armonioasă a tot ce a fost mai bun din religiile zeiţei-mamă, zalmoxiană şi mozaică, şi ca neam divin ce erau nu puteau milita decât pentru armonie, omenie, frumuseţe, bunătate, demnitate, adevăr şi dreptate, astfel că au acceptat (şi creat) o nouă religie, creştinismul ortodox.
E adevărat, această nouă religie a adus schimbări de paradigme, credinţa în nemurirea sufletului a fost înlocuită cu credinţa în înviere, incinerarea a fost înlocuită cu înhumarea, Dumnezeu şi conştiinţa omului au devenit brusc lucruri separate, antinomice, Dumnezeu Însuşi a fost scos dinlăuntrul omului şi trimis cât mai departe de om, în hăurile cosmosului, sau în cer.
Oamenii şi-au pierdut încrederea şi respectul de sine, căpătând însă frica de moarte, iar prin frica de moarte au putut deveni din ce în ce mai uşor de manipulat acceptând fel de fel de compromisuri şi devenind pe nesimţite şi ei din ce în ce mai răi unii cu alţii. Educaţia prin iad şi rai se aseamănă periculos de mult cu dresajul animalelor, care prin mecanismul pedeapsă / frică – recompensă / lipsa fricii, execută tot ceea ce îi porunceşte dresorul.
Asupra oamenilor a ajuns să se manifeste un fel de sclavie mascată, obţinută cu ajutorul fricii de moarte şi a credinţei în rai şi iad. Cu adevărat, o fiinţă umană care consideră că Dumnezeu rezidă în ea prin conştiinţă şi inconştient, nu poate produce unei alte fiinţe umane un tratament degradant, deoarece prin acel tratament degradant va fi degradat şi Cel ce a creat lumea întreagă, ca Unul ce rezidă în fiecare din noi prin conştiinţă şi inconştient.
Cu siguranţă, geto-dacii care erau categoric împotriva sclaviei, fiind singurul neam antic care nu a avut sclavi, doar prizonieri de război, nu ar fi acceptat nicio formă de sclavie, nici în numele lui Dumnezeu, nici în numele vreunei religii, astfel că nici noi, ca urmaşi ai lor, nu putem fi de acord cu această formă de sclavie mascată.
Militez pentru o religie care redă demnitatea umană, o apără, deoarece fiecare fiinţă umană este templu al conştiinţei care este forma supremă de manifestare a lui Dumnezeu în spaţiul 3D. Nu este nevoie să renunţăm la creştinismul ortodox sau la oricare formă de închinare creștină pentru acest lucru, ci din contră, să-l păstrăm curat aşa cum a fost dintru început afirmând cu tărie credinţa strămoşilor noştri în adevăr, dreptate, bine, frumos, onestitate.
De asemenea, repet încă odată, nu militez împotriva niciunei forme de închinare creștină (fie ortodoxă, catolică, protestantă sau neoprotestantă), nici împotriva vreunei alte religii, oricare ar fi ea, ci am descris cum cred că ar fi fost religia geto-dacilor în urma cercetărilor. Fiecare om să țină religia părinților și a moșilor și strămoșilor săi, sau religia care îi împlinește dezideratele, fără să se simtă lezat de cercetările noastre, deoarece nu am intenționat acest lucru.
🏹 luptele geților cu tracii ⚔️
Cultura / Religia jerfelor venea din Tracia, nu din Geția / Dacia. Sunt cunoscute mereu luptele geților cu tracii de-a lungul miilor de ani, aceiași traci care mereu au făcut pact cu imperiul roman vezi și timpul lui Spartacus. Aceiași traci care au fost învinși categoric de Dromihete regele geților, aflat în conflict cu un urmaș al lui Alexandru cel Mare, Lisimah. Acesta din urmă era conducătorul regatului elenistic din Grecia și Tracia.
Cultura geto-dacilor poate fi împărţită în mai multe perioade, fiecare din acestea având un mod specific de închinare, cu ritualuri diferite, însă şi cu elemente comune: Prima perioadă, şi cea mai veche, poate fi asimilată cultului Zeiţei – Mamă cu morminte de înhumare . A doua epocă aduce în prim-plan cultul Soarelui / Gebelaizis, poate chiar Zamolxe înţeles ca zeu uranian, cu morminte de incineraţie. A treia epocă şi cea mai scurtă reprezentată de sincretismul dintre elementele religioase noi aduse de Deceneu din Egipt şi cele ale tradiţiei religioase geto-dacice zamolxiene, cu morminte de înhumare pentru nobili şi de incineraţie pentru poporul de rând. Cea de a patra epocă religioasă manifestată prin sincretismul dintre religiile mozaică / iudaică, cea a cultului Zeiţei – Mamă din paleolitic / neolitic (din preistoria geto-dacilor) şi cea a cultului Zeului Moş / Melc (din antichitatea târzie geto-dacică), adunate toate sub chipul religiei creştine ortodoxe, având morminte de înhumare.
Elementul comun al tuturor aceste perioade religioase este timpul. Asupra acestui element strămoşii noştri aveau o viziune originală, ce a generat una din cele mai interesante şi unice credinţe / culturi din istoria cunoscută a umanităţii, şi anume, credinţa în nemurirea sufletului. Nici o altă religie din trecut şi până azi nu a mai afirmat această credinţă în nemurirea sufletului.
Credinţa în înviere nu este acelaşi lucru cu credinţa în nemurirea sufletului. Învierea ne spune că trupul va învia cândva în viitor la Judecata de pe Urmă; aşadar nu apare nicio menţiune directă a nemuririi sufletului, ba din contra, cel răposat doarme somnul de veci în aşteptarea învierii trupului. Credinţa în nemurirea sufletului afirmă ceva mult mai direct, şi anume, sufletul este singura parte nemuritoare din om, veşnică, peste care timpul nu are nicio putere (face parte din lumea inconştientului); la despărţirea de trup, sufletul supravieţuieşte în chip nemuritor dacă a dus o viaţă virtuoasă şi dreaptă, iar trupul se va descompune iremediabil incapabil de a mai rezista fără sufletul care să-l anime şi să-l hrănească.
Aşadar, cele două idei religioase discutate până acum, nemurirea sufletului şi învierea nu sunt similare, nici sinonime, având înţelesuri şi destine diferite. Însă, aşa cum am mai spus, ambele credinţe au un punct comun, timpul. Aşadar, timpul trebuie înţeles ca mişcare, transformare adică, energie. Această energie temporală nu este liniară, ci punctată prin cuante de energie cu un nivel energetic extrem de mic. Când mişcarea, transformarea, energia (cuantele) tind spre zero (deşi nu-l ating niciodată), timpul se opreşte (cel puţin aparent, pentru că se mişcă atât de încet încât nu mai percepem mişcarea, timpul devenind etern şi aparent imuabil).
Oprirea timpului survine în momentul „morţii” unui sistem din natură. Celui ce experimentează moartea îi va lua o veşnicie să moară, timp în care cei din jurul său îl vor vedea deja mort, fără respiraţie, în plin proces de putrefacţie. Aşadar, experimentarea morţii din perspectiva ştiinţei fizicii, aduce argumente solide pentru demonstrarea adevărului credinţei geto-dacilor în nemurirea sufletului. De vreme ce muribundului îi ia o veşnicie să moară în timp ce trupul deja se descompune definitiv până atunci, înseamnă că într-adevăr sufletul este nemuritor, veşnic, iar trupul este trecător, devenind după moarte hrană pentru viermi.
Spaţiul este energie manifestă în 3D. Timpul este energie manifestă în 1D (1D nu trebuie înţeles reducţionist, ci ca dimensiunea care conţine toate dimensiunile în ea însăşi în mod simultan), altfel spus, spaţiul este energie temporală manifestă, iar timpul este energie spaţială potenţială (nemanifestă). Tinderea curgerii timpului către zero conduce către dilatarea sa la infinit şi dispariţia spaţiului 3D care devine 1D, capabil de a cuprinde instantaneu tot spaţiul 3D putându-se deplasa oriunde în continuumul spaţiu-timp (inclusiv în trecut sau viitor).
Viaţa şi moartea sunt strâns legate de spaţiu şi timp şi nu atât de diferite cum par la prima vedere. Viaţa este limitată de spaţiul 3D în timp ce moartea aduce viaţa eternă în spaţiul 1D, ce dă posibilitatea deplasării quasi instantanee oriunde în continuumul spaţiu-timp, precum şi a accesării instantanee a oricărei informaţii din acel continuum. Astfel putem înţelege de ce geto-dacii sfidau moartea şi aveau grijă să fie pregătiţi înainte de marea trecere, pentru că zeul lor era zeul timpului, cel ce era mai presus şi mai înainte de timp, cel ce putea oferi veşnicia celor vrednici de ea.
Strămoşii noştri geto-daci erau numiţi de către contemporanii lor, divinii sau nemuritorii. De exemplu, le putea spune de mici copii că sunt urmaşi ai unui neam de origine divină, sau că Cel sau Cei ce au creat lumea, natura şi oamenii, de fapt locuiesc chiar în oameni, conştiinţa fiind forma de manifestare a Zeului sau Zeilor în lumea noastră 3D, astfel că nu trebuie niciodată să facem cele rele deoarece riscăm să fim mustraţi de Zeu / Zei prin mustrările de conştiinţă, că pentru a ajunge la cer, trebuie mai întâi să cobori în tine însuţi, în infinitul din tine, să ajungi să te cunoşti pe tine însuţi ca locaș, templu, al singurului Zeu, fiind purtător de Zeu, că eşti singurul responsabil, şi judecător prin conştiinţa ta, de binele său răul ce-l faci celor din jur, sau ţie însuţi, că Zeul sau Zeii nu se află doar într-un loc material în cer sau în afara lumii create, ci şi în suflet, în inimă şi se manifestă concret prin conştiinţa și inconștientul tău.
Forţa ordonatoare a conştiinţei care dă sens şi noimă haosului, precum și forța creatoare a inconștientului care aduce viața, misterul și iubirea între ființe este pretutindeni cu noi şi în noi, şi niciodată în afara noastră. Zeul sau Zeii care au creat lumea sunt în cer, pe Lună, doar dacă noi oamenii mergem pe Lună sau în cer, altfel, Ei nu stau singuri acolo şi noi singuri aici pe Pământ.
Desigur, privirea trebuie să fie în sus spre cer tot timpul, deoarece astfel cerul, ca un simbol , ne îndeamnă să coborâm în noi înşine pentru a găsi divinitatea din noi. Cel sau Cei ce au creat lumea, s-au pogorât din spaţiul 1D adică din lumea spirituală veșnică a inconștientului (unde nu e mişcare şi schimbare ci este doar atotcunoaştere, putere, perfecţiune, potențialitate și veșnicie) în spaţiul 3D adică în lumea creată de conștiință, în lumea materială, unde este doar mişcare, devenire, schimbare, perfectibilitate, cunoaştere limitată şi viaţă limitată.
Făcând astfel, Creatorul, Creatorii, s-au micşorat pe ei înşişi, au renunţat de bună voie la toate beneficiile spaţiului 1D, pentru a trăi ca simpli oameni în spaţiul 3D. Însă, aceşti simpli oameni în spaţiul 3D sunt Zeul sau Zeii din spaţiul 1D. Prin urmare, trebuie să ducă o viaţă cât mai apropiată de esenţa lor divină creatoare din frumoasă, iar dacă pe muribund nu-l va mustra nimic este posibil ca lumea creată să fie frumoasă.
Nu spune sfântul Apostol Pavel că „ce nu vine din încredinţare, nu e păcat ”? De aceea , strămoşii noştri înţelegând aceste lucruri, aveau grijă să nu iasă din încredinţarea conştiinţei lor, ştiind că astfel vor avea o moarte liniştită cu o lume frumoasă creată în momentul trecerii din lumea 3D, şi împlinind astfel tot ceea ce conştiinţa lor le-ar permite.
PS: Mulțumiri alese Sebastian Vîrtosu,
Anişoara Munteanu, Petru Vîrtosu.
Dan din Za, Unul dintre Geți!
360 ° Iisus adolescent
♰ HRISTOS A ÎNVIAT ♰
