Transhumanța de toamnă

& „vara lui Mioi" 🐑 Vara lui Sâmedru 🐑

🐑 „vara lui Mioi”

Vara lui Sâmedru 🐑

Transhumanța de toamnă este mai lungă și mai importantă decat cea de primăvară, căci oile trebuie să intre în iarnă bine hrănite, iar pe câmpuri, la şes, după culegerea roadelor, rămâne hrana din belsug pentru hrana oilor. Vitele se vărează la pădure și în munte şi se iernează acasă, jos în sate. Toamna şi primăvara oile se duc în comun (în turme de doua până la trei sute de capete) la ţară (în Oltenia, Banat, chiar şi în sudul Munteniei).

Vara momârlanii realizează mica transhumanță (între sate și munţii din vecinătate), iar toamna şi mai rar primăvara, marea transhumanță cu oile, între Valea Jiului şi alte zone, de deal şi câmpie. De altfel, când pleacă în marea transhumanță, ei spun că duc oile la câmp. După coborârea oilor de la „vărat”, se fac pregătirile pentru transhumanța de toamnă. Cât permite vremea, mai pășunează aproape de sat, ca o ultimă pășune. Acest pășunat aproape de sat ține cam de la coborârea din vărat până la Sf. Paraschiva, 14 octombrie.

Se zice că de la sfârșitul lui septembrie, din 29, până la Vinerea Mare, 14 octombrie, de obicei vremea se se încălzeşte iar; aceasta este „vara lui Mihai” (sau Mioi). Legenda spune că acest Mihai a fost un cărăuș sarac, care tot lucrând pe la alții, nu a avut timp să-şi adune roadele de pe pământul lui. De aceea el l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea şi lui atâta vară, cât să-şi adune roadele. Pentru că era curat la suflet, Dumnezeu s-a îndurat de el şi i-a mai dat nişte zile calde, cum a cerut.

De atunci, în fiecare toamnă, după lăsarea vremii reci, mai vin zile calde. „Trebuie spus că Vara lui Mioi nu era decât prima vară din toamnă. Potrivit poporului, ar mai fi încă alte trei veri; astfel, în preajma Sâmedrului (26 octombrie), existau patru zile numite Vara lui Sâmedru, lângă Arhangheli (8 noiembrie) se găsea o zi cunoscută dub numele de Vara Arhanghelilor, iar între Arhangheli şi Crăciun ar mai fi o vară, numită sugestiv Vara Iernii, aceasta cuprinzând între două și patru zile! Comun tuturor acestor scurte veri erau, se spune, cerul senin și vremea neobişnuit de călduroasă.

Transhumanța de toamnă durează cât permite vremea, în iernile foarte blânde poate dura chiar toată iarna. În acest caz oile sunt duse în locuri unde iarba rămâne verde încă mult timp şi, cu cât se înaintează în iarnă, se coboară mai în sud, de obicei în sudul Banatului, unde, datorită influențelor climatului mediteraneean, se pot găsi petice păşunabile de-a lungul întregii ierni.

Influențe din BANAT

Legăturile create prin intermediul transhumanței sunt atât de puternice, fiind durabile şi iterabile în timp, încât se pot observa o seamă de influente reciproce în ceea ce priveşte cultura şi tradiţiile materiale, precum și influențe estetice, în arta cusăturilor şi a îmbrăcăminţii, precum și în folclor. În acelaşi timp, cercetările au semnalat şi unele asemănări sau influențe bănăţene şi este interesant că acestea nu s-au semnalat la Câmpul lui Neag sau la Uricani, situate oricum mai aproape de zona Cernei, ci tocmai la extremitatea estică a Văii Jiului, în Cimpa, azi un sat din componenţa administrativă a oraşului Petrila-Lonea.

Aceste influențe au mai multe explicații atât economice cât etnografice. Cauza cea mai veche şi cu mai largi implicații o constituie şi economia pastoral-agrară în ansamblul ei. Tipul de păstorit transhumant practicat în vechime de locuitorii din Valea Jiului, prezenta o notă caracteristică de o mare importanţă pentru vehicularea valorilor folclorice și dialectale. (ea constă în faptul că, după plecarea oilor la iernat, toți proprietarii de oi, jieni, se rânduiau spre a sta cu ciopoarele trimise la iernat în Banat, în Oltenia sau pe Câmpia Aradului. Relaţiile pastorale cu Banatul sunt reflectate în producții folclorice, deosebit de frecvente, cum se constată bunăoară în cântecul cules de la păstorii de pe muntele Buta (Câmpul lui Neag):

Cât îi Banatu de mare / Trei drumuri pe dânsul are / Şi-altu-i drumu pe pământ / Merg ciobanii fluierând / Şi băcițele cântând / Cântă, Bålă, clopotu/Să răsune Banatu

Unii locuitori de aici aduc şi piese de îmbrăcăminte din Banat. De pildă, locuitorii din Jieț aduceau cojoace. S-au închegat şi o serie de legături de familie şi de proprietate între locuitorii din Cimpa şi Jieț, cu cei din locurile pe unde au păstorit în Banat. La transhumanța momârlanilor s-a adăugat cea a fraților de peste munte, cu care momârlanii aveau legături interzonale puternice, fapt care a determinat legături şi în privința transhumanței:

Cât priveşte relațiile interzonale, în mod firesc, jienii întrețin legături economice şi culturale permanente şi nemijlocite cu „țărenii”. Ei sunt vecini cu locurile de păşunat ale localităţilor de pe versantul nordic al Retezatului. Pe muntele Dealul Mare, locuitorii din Uricani au cumpărat odinioară o parte din locurile de păşune ale celor din Livadia.

Dintre aşezările ai căror locuitori închiriau sau dețineau munți de pășunat în aceste locuri, mai amintim Luncanii și Boșorodul, care vârau în vecinătatea Uricanilor. Interesant de semnalat este faptul că transhumanța, contrar temerilor, nu a fost afectată în acest prim deceniu de la aderarea României la Uniunea Europeană, ci se desfășoară după aceleași tradiții străvechi din Ținutul Momârlanilor.

🐑 Momârlanii 🐑
I.D. Bălan & E. Bogățan
Tradiții, credințe & obiceiuri.
Mai mult “În vizită la GUGULANI“.

Written by p⊕vestea

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 7529 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://www.patreon.com/PovesteaLocurilor

Comments are closed.